5

7 noiembrie 2007
sa spun despre mine in cinci minute, cat as stinge o tigara, inca o alta. sa spun despre mine in cinci minute, si totusi mi-e frica de ce as putea sa aflu.
 
spaghetti cu carne la micul dejun. reci si gretoase, ma grabesc sa golesc caserola ca s-o vad mai repede aruncata. afara croncanesc ciori. lumea s-a innegrit deodata, cu totul. incerc sa-mi spun ceva, sa-mi ascund frica, sa ma cresc mare, dar am uitat toate cuvintele. au mai ramas doar ‘alienare’ si ‘descompunere’, staruind amorf, in afara si dincolo de ratiune.
 
totul incepe intr-o dimineata, la 4:36. sau, din nou, poate ca atunci se sfarseste, asa cum toate imi vin anapoda. dar stiu ca pe undeva, pe langa toate incertitudinile afective si in toata ceata senzoriala care-mi compune viata, am intrevazut Zambetul acela dureros, venit din viscerele sufletului, pe care l-am neglijat atata vreme. si mi-a fost, ciudat, bine. ciudat de bine. drumul spre casa se scurteaza cu un lat de palma de fiecare data cand il parcurg incercand sa reproduc acel zambet.
 
si din cuvintele care ma inspaimanta au ramas doar siluete, dansand fantasmagoric dincolo de stratul de nori… pe care pasesc. sting tigara si ii dau drumul de acolo, de deasupra norilor. ~


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X