ravas

1 aprilie 2008
in randul insemnarilor fragmentare din universul – fragmentat – al
jurnalului meu ocazional, adnotez inca niste propozitii, din joaca de a
nu-mi pierde de tot chipul si infatisarea online. nu au inceput ori
sfarsit, sunt doar bucatele plutitoare de sens sine-statator, ca
ravasele din placinte, chiar asa, imi scriu eu mie adevaruri incifrate,
ma recompun in alaturari nenaturale, teatrale de cuvinte. din…
dorinta, frica sau neputinta de a cauta mai adanc.
 
dor de lucrurile mici care imi
salveaza pielea atat de des; dor de mica mea scrumiera galbena, cu
miros de
lamaie, in seara cand nu ma
pot aduna sa rostesc cuvinte evazive, sa spun ca ma strange incaperea,
ma sufoca zgomotul,
frecarea neintrerupta de trupuri asudate, ametite in goana lor lacoma
fiecare dupa celalalt; in schimb ma resemnez sa strang scrumiera in
pumni, sa-i privesc mirosul intens si sa fug aiurea, de cuvinte, de seara, de orice complicatii.
 
ora bate inspre 5 si v. imi spune
despre batranul care miroase urat si vorbeste despre foarte nimic.
radem impreuna si stiu ca e ultima oara cand ne mai cunoastem.
 
ma complac o vreme in activitatile
care-ti cer aici-si-acum-ul, imi autoconfer aura asta de maturitate
asumata, la nivelul careia trebuie sa ma iau si sa ma agat, sa fac ceva
cu mine, ca sa uit ca nu mai am timp de orice altceva.
 
inseamna mai putine chirciri,
cearsafuri mai intinse noaptea, de fapt prea multe nu inseamna,
deprimarile sunt tot acolo, relapsuri nelipsite, adese si adanci, poate
doar cumva mai.. ceva mai…
 
inseamna
 
tremur cateodata in fata geamului
deschis. numar clipele pana jos si pierd mereu sirul, mereu si mereu o iau de la capat
 
de tine, ca atunci 
 
nu reusesc sa aud soarele si cad inapoi in perna. nu stiu cum sa-ti mai raspund la intrebare
 
aer de gelatina in jurul meu, nu ma mai pot ridica la suprafata lucrurilor
si
 
nu stiu ce sa fac cu randurile
astea. de ce nu mai scriu? sunt debil, neputincios in fata propriilor
obsesii, delapidat de ceva esential, vulnerabil – nemaiscriind, nu mai
stiu sa mint. imi iau alt blog, sau ma las definitiv. asa nu mai merge
 
cu ciudata impacare, deodata cu
dureroasa, acuta realizare a unei pierderi definitive, marturisesc fara
urma de indoiala, cum n-am fost vreodata mai sigur: unele lucruri nu se
vor intampla
 
 
ni – cio – da – ta ~


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X