lucruri mici

15 august 2008
nu prea am reu?it s? dorm azi-noapte. c?ldura, ?ân?arii, impedimentele fire?ti. de?i nu-i greu de crezut c? f?r? ele n-ar mai da peste mine prilejul de a chibzui, de a st?rui asupra unor chestii care, de bine de r?u, mi se întâmpl?.
printre altele, cum o singur? f?râm? de hazard poate decide lucruri a?a importante ca fuga ?i m?rturisile în toiul nop?ii, indiferent de consecin?e, sau, cum, la fel de bine, le poate desfiin?a, hot?râtor ?i cu nep?sare, ca ?i cum vreodat? n-ar fi avut ?ansa s? se materializeze din substan?a nebuloas?, plasmatic? a demen?ei mele.
 
o raz? de soare razb?tând prin hublou, în timp ce timpanele-mi d?n?uiesc încântate pe mandolinele lui vivaldi. astea sunt lucrurile mici, tangibile, imediate de care vorbesc, care pun în mi?care roti?ele hazardului. un m?r, o pal? de vânt, o e?arf? fantezi. îmi declan?eaz? amintirea unui s?rut ?i-a lumii n?scut? din frecarea tectonic? a buzelor aride, a unui copil ?i-a lumii pe care a pl?smuit-o ca s?-i fie rege, a unei fete ce n??tea o planet? tân?r? cu fiecare tres?rire a p?rului ondulat, cu miros de lavand?.
 
fiecare lucru?or de pe masa asta e o lume distinct?, prin ea îns??i; fiecare lucru?or din camera asta la fel ?i tot a?a urcând mereu mai sus, se-înjgheab?, sub privirile noastre, constela?ii, galaxii, universuri întregi, desenând vasta, imensa, inimaginabila hart? a re?elei neurale ce ne al?tur? milioanele de bilioane de trilioane de existen?e între care, undeva, într-un ungher neb?tut de nimeni, se afl?, departe de exaltare sau melodramatism, ?i existen?a mea. totul porne?te de la lucruri, mici, micu?e, m?runte de tot: o sut? de mii de elefan?i trop?itori n?scu?i din miracolul unei sinapse!
 
m? simt ap?sat de gândurile astea ?i de c?ldur? ?i m? arunc pe pat, în b?taia ventilatorului. ascult scrâ?netul strident al motora?ului epuizat ?i îi miros mirosul de angrenaj încintat. m? proptesc în podul palmelor, ?i cu ochii întredeschi?i, m? arunc în lumea ventilatorului, unde, iat?-m?, nu sunt decât un ?â?ti-bâ?ti ciufulit care se învârte printre poalele bunicii. bunica are capul pân? la tavan ?i chiar ?i masa din buc?t?rioar? e mai înalt? decât îmi aduc aminte. m? ridic în vârful picioarelor ?i profit de o clip? în care bunica nu e atent? ?i îmi vâr nasul în castronul unde amestec? fri?ca cu mixerul. din nou, acela?i miros cald de motor îmi inund? n?rile lacome, o secund? înainte de a doborî toat? compozi?ia ?i a z?misli urgia bunicii. acum se aude un menuet – viorile alunec? lin, ca o chemare…


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X