asd

20 august 2008
nu ?tiu cum s? īncep o īnsemnare īn care īnsumez patru ani de blog. i-dream se īncheie aici, pentru c? are nevoie de un final, cum via?a-mi cap?t? o mult-a?teptat? doz? de finalitate. cos aceast? ultim? ran? a sincerit??ii ?i-ntre timp v? spun o poveste, pentru c?, īn definitiv, cu asta v-am tot plictisit ?i la asta m? pricep cel mai bine.
 
istoria mea īncepe cu un b?ie?el. e un b?ie?el nu tocmai b?ie?el, nu tocmai adult, care tār??te dup? el o inim? mare, roz? ?i sclipitoare, cutreierānd str?du?ele īnz?pezite ale or??elului s?u de buzunar, cu cl?diri de aur orbitor ?i raze de soare ?ā?nind din ferestre. n-am s? v? mint spunāndu-v? c? pe b?ie?el īl cheam? vanea, ori pompiliu, ori mihai, dup? calapodul pove?tilor nu-atāt-de-generice-precum-ar-fi-inten?ionat ale bunicului meu (mare gr?itor ?i el). b?ie?elul-erou este eu, sau eu sunt el. inima lui este neted? ?i ingenu?, precum a mea atunci. iat?-m?, deci, pe mine, īnturnāndu-mi pa?ii spre cas?, tr?gānd inima asta mare ?i curioas? dup? mine. lumea curioas? se apropie, cu felurite inten?ii ?i to?i vor s?-?i lase amprenta pe inima mea neatins?. unii apas?, al?ii palpeaz?, al?ii izbesc, fiecare dup? propria iscusin?? de a se face remarcat. unii īmi poart? inima īn palme ?i m? urm?resc a?a o bucat? de drum, aruncāndu-mi cāte o vorb? consolatoare. cu to?ii īns? se plictisesc sau se īndep?rteaz? īn direc?ia drumului lor.
 
e a?a frig, deodat?, cānd ajung īn scara blocului, c? mi-au amor?it degetele de la māna stāng?. de ce trebuie s? fie cheia mereu īn ultimul buzunar īn care o caut? īnvārt cheia īn broasc? ?i īmi


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X