les dernieres minutes de l’eternel

19 octombrie 2008
strada se īntinde dincolo de privirile mele, īn īntuneric. e ora la care e cel mai noapte. barurile sunt īnc?rcate de o veselie discret?, surd? ?i eman? o boare de ap? de colonie, mosc ?i rāsete īnfundate, toate la grani?a dintre str?in ?i familiar a sim?urilor mele. orice se īntāmpl? la dep?rtare de zece pa?i de mine intr? īn sfera fantastic? a imaginarului ?i-mi face inima s? bat? cu repeziciune īn c?utarea disperat? de a demistifica.

clinchet de tacāmuri, vitrine īnc?rcate de mobil? art deco , tablouri cubiste ?i serii pop art , case īnalte, cu firme de epoc? ?i mansarde unde abia po?i ghici sunetele unui festin la care n-ai īndr?znit s? visezi niciodat?.

īn lumina vaporoas? a mai multor vitrine, a uneia singure, sau a niciuneia, un individ se materializeaz? pentru a-mi cere foi de ?igar?. alarmat, trec mai departe, m? pierd īntre siluetele vag definite ce se īmpr??tie īn pia?eta din cap?tul str?zii. sunt strivit de sentimentul, de premoni?ia unei lumi pe care, pentru prima oar?, nu o pot controla – ea-?i desf??oar? simultan existen?a īn cincizeci de mii de locuri, indiferent de dimensiunea fericirii sau nefericirii mele. fiecare pas ce m? apropie de cas? m? arunc? īntre un trecut ?i o infinitate de viitoruri. vorbele se rostogolesc peste tot īn jur, dar din mine nu iese niciuna; au ?ā?nit cu toatele din corpul meu ca aerul din pneurile unei biciclete. īn cap am numai electricitate static?. fly like a butterfly sting like a bee fly like a butterfly sting like a bee, incantez nebune?te, ?inānd ritmul cu pulsul din vine, evitānd tot mai anevoie figurile māzg?lite din jur, obstacole aruncate la īntāmplare de māna unui expresionist abstract.

sunetul metalic de etan?are a u?ilor m? ajut? s? m? recompun. dincolo de u?i, pe peron, un arab ī?i potrive?te centura, iar o negres? ī?i dezvele?te obscen din?ii str?lucitori de aur, dezmierdāndu-?i iubitul īn trening.

vagonul e aproape gol. dou? chinezoaice – dr?gu?e ?i aranjate cum le ?ade bine , dar totu?i chinezoaice – īmi ignor? impasibile tentativa de contact vizual. ce ?tiu ele despre filmul meu de wong kar-wai pe care l-am preg?tit acas?? ceilal?i c?l?tori sunt doi controlori, īnm?rmuri?i īn pozi?ie identic?, cu māinile īn sān, ca dou? figuri himerice pe care francezii le numesc gargouilles, ?i care au rolul de a p?zi cl?dirile īn care sunt sculptate. rād singur de aceast? compara?ie ?i m? a?ez pe scaunul albastru, l?sāndu-m? invadat de via?a lui de plastic. ce anume m-a adus aici, īnconjurat de monstrul delicios al īnsingur?rii, la acest un?pe f?r? dou?zeci al vie?ii mele? īntrebarea īmi joac? prin minte o vreme, dar prin preajm? nu se afl? niciun r?spuns. geanta mi-e mai grea cu un pachet de lucky strike ?i cu o cantitate apreciabil? de stranie fericire. metroul zboar? printre sta?ii, gata s? ne f?rāme oasele la prima turnant?. pān? cānd voi fi mānat de imboldul de a c?uta un nou īnceput?

marbrerie, hellemmes, īnc? cinci ?i sunt acas?…

 
 
aceasta a fost ultima īnsemnare din i-dream. copilul din mine īnc? sufl? balona?e de s?pun ?i viseaz?. p?l?rierul ī?i īndeas? pe cap jobenul de fetru ?i īl provoac? pe iepure la un nou ceai.
 
v? mul?umesc celor care a?i trecut pe aici, īntr-o sāmb?t?, la 4 diminea?a, īntr-o dup?-amiaz? umid? sau poate altcāndva. fiecare cuvānt al vostru m-a crescut un cot, ?i nu v-am uitat pe niciunul, pentru c? poemul meu e o lume īn care locui?i fiecare.
 
cei care mai vor s? aud? de mine, s?-mi dea un semn, ?i poate ne vom leg?na ?i alt?dat?, hipnotic, pe-un trip-hop . hop!


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X